Blog

Prin hotărârea pronunțată la data de 04.05.2026, Curtea de Apel a dispus excluderea atât a expertului extern cooptat, cât și a ofertantului declarat câștigător dintr-o procedură de atribuire simplificată, reținând existența unui conflict de interese apt să afecteze imparțialitatea evaluării ofertelor și legalitatea procedurii de atribuire.

Speța prezintă un interes aparte nu doar prin standardul juridic aplicat de instanță în materia conflictului de interese, ci și prin dificultatea practică a probării unei situații care nu rezulta dintr-o incompatibilitate formal declarată sau dintr-un înscris explicit, ci din coroborarea unui ansamblu de indicii și relații relevante pentru imparțialitatea procedurii.

Formularea contestației și identificarea conflictului de interese

Suspiciunile privind existența unui conflict de interese au apărut încă din anul 2025, în contextul în care clientul fusese exclus dintr-o procedură de atribuire pentru un număr ridicat de motive de neconformitate (22), după ce anterior mai fusese respins și în alte proceduri în care participa același expert extern cooptat și în care același operator economic era declarat, în mod repetat, unic ofertant admisibil și câștigător, cu oferte financiare apropiate de valoarea estimată a contractelor.

În acel context procedural anterior, contestația formulată împotriva rezultatului procedurii a condus, în final, la anularea procedurii și la înlăturarea ofertei declarate câștigătoare. Ulterior, în anul 2026, aceeași autoritate contractantă a inițiat o nouă procedură de atribuire în care se regăseau același expert extern cooptat și același ofertant participant.

În aceste condiții, imediat după publicarea declarației de participare, am sesizat autorității contractante existența conflictului de interese și necesitatea adoptării unor măsuri de remediere, urmând ulterior formularea contestației în termenul legal.

Construirea probatoriului privind conflictul de interese

Dificultatea reală a cauzei a constat în construirea probatoriului, deoarece conflictul de interese nu rezulta dintr-un document explicit și nici dintr-o relație formală contemporană declarată între expert și ofertant.

Proba a presupus reconstruirea unui context factual complex, prin corelarea unor informații provenite din surse publice diferite, respectiv:

• → verificarea istoricului procedurilor din SEAP/SICAP în care același expert cooptat participase la evaluare, iar același ofertant fusese declarat câștigător;
• → identificarea unor relații profesionale anterioare dintre expert și operatorul economic, expertul având în trecut calitatea de reprezentant legal al societății ofertante.
• → analizarea informațiilor rezultate din articole de presă locală privind participanții implicați în proceduri similare și descrierea unor tipare repetitive de atribuire;
• → verificarea registrelor publice de carte funciară, în urma căreia a fost identificată o tranzacție imobiliară între expert și asociatul unic al ofertantului.

Cauza evidențiază dificultatea practică specifică litigiilor în materia achizițiilor publice, unde existența unei legături relevante pentru imparțialitatea procedurii rareori rezultă dintr-o probă directă unică, ci din analiza integrată a unui ansamblu de relații, indicii și împrejurări factuale.

Standardul de probă consacrat de instanță

Elementul central al cauzei l-a reprezentat standardul probator aplicabil conflictului de interese în interpretarea dispozițiilor art. 60–62 din Legea nr. 98/2016.

Curtea a statuat explicit că analiza conflictului de interese în materia achizițiilor publice nu presupune aplicarea unui standard de probă specific dreptului penal, ci trebuie realizată prin raportare la existența unei aparențe legitime de lipsă de imparțialitate, rezultată din coroborarea tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei.

Din această perspectivă, considerentele instanței depășesc o abordare formalistă care condiționează existența conflictului de interese de dovedirea unei conduite ilicite într-un standard apropiat celui penal și tratează conflictul de interese ca pe un mecanism de protecție a imparțialității procedurii și a încrederii în achiziția publică.

În acest sens, instanța a reținut că scopul dispozițiilor art. 60–62 din Legea nr. 98/2016 nu este constatarea unei fraude deja consumate, ci eliminarea oricărei situații obiectiv apte să afecteze imparțialitatea evaluării.

În consecință, Curtea a apreciat că nu este necesară existența unei probe directe privind favorizarea ofertantului sau existența unei înțelegeri ilicite, fiind suficient ca ansamblul elementelor probatorii să creeze, pentru un observator rezonabil, îndoieli legitime privind neutralitatea procedurii.

Coroborarea probelor și rolul surselor publice

Un aspect deosebit de important al hotărârii îl reprezintă modul în care instanța a analizat coroborarea probelor administrate.

Curtea a respins abordarea fragmentară potrivit căreia fiecare element probatoriu ar trebui analizat izolat și invalidat individual și a acceptat expres că inclusiv articolele de presă pot avea relevanță contextuală atunci când sunt confirmate prin înscrisuri și date obiective suplimentare.

Astfel, aprecierea probelor nu a fost realizată în mod izolat, ci prin raportare la întregul context factual rezultat din istoricul procedurilor de atribuire, relațiile profesionale și patrimoniale identificate, informațiile existente în registrele publice si conduita procedurală a participanților implicați.

Rolul expertului cooptat și influența asupra evaluării

În apărare, autoritatea contractantă a susținut că rolul expertului cooptat ar fi limitat și lipsit de influență decizională, întrucât acesta nu deține drept de vot în cadrul comisiei de evaluare.

Curtea a respins această abordare formală și a apreciat că influența reală asupra procedurii de evaluare nu derivă exclusiv din exercitarea unui vot formal, ci și din capacitatea tehnică a expertului de a orienta analiza comisiei prin concluziile și evaluările de specialitate formulate.

Considerentele instanței sunt importante deoarece confirmă faptul că analiza conflictului de interese trebuie realizată prin raportare la influența efectivă exercitată în procedură, iar nu exclusiv prin raportare la atribuțiile formale prevăzute în cadrul mecanismului de evaluare.

Antepronunțarea autorității contractante

Un element suplimentar relevant în economia cauzei a fost conduita procesuală a autorității contractante.

În cadrul apărărilor formulate în fața CNSC și ulterior în fața instanței, autoritatea contractantă a anticipat rezultatul evaluării tehnice înainte de finalizarea acesteia și înainte de solicitarea unor clarificări relevante privind oferta clientului, prefigurând respingerea acesteia și menținerea ofertei operatorului economic față de care fusese invocat conflictul de interese.

Această conduită a fost valorificată în argumentația privind afectarea imparțialității procedurii, fiind invocată existența unei aparențe că rezultatul evaluării era deja prefigurat anterior finalizării analizei tehnice.

Curtea a reținut explicit că antepronunțarea autorității contractante „conturează, în percepția unui observator rezonabil, impresia unei poziții anterior fixate asupra rezultatului evaluării", împrejurare aptă să afecteze aparența de neutralitate și imparțialitate a procedurii administrative.

Măsurile de remediere și excluderea ofertantului

În cadrul contestației și ulterior al plângerii formulate împotriva deciziei CNSC, am argumentat că simpla excludere a expertului cooptat nu este suficientă pentru restabilirea imparțialității procedurii, atât timp cât conflictul de interese afectase însăși credibilitatea fazei de evaluare și crease aparența unei proceduri viciate în favoarea ofertantului implicat în contextul conflictului de interese.

Curtea a validat această abordare și a reținut că obligația de remediere trebuie să fie efectivă și aptă să restabilească încrederea în legalitatea procedurii, apreciind că simpla înlocuire a expertului nu ar fi fost suficientă atât timp cât menținerea ofertantului în competiție ar fi perpetuat consecințele unui context care compromitea imparțialitatea evaluării.

Concluzii

Hotărârea Curții de Apel Suceava este relevantă nu doar prin soluția pronunțată, ci mai ales prin modul în care instanța tratează ideea de imparțialitate în materia achizițiilor publice. Considerentele acesteia clarifică standardul probator aplicabil conflictului de interese, confirmând că analiza nu presupune un standard apropiat celui specific materiei penale, ci o evaluare concretă și coroborată a tuturor împrejurărilor relevante pentru aparența de imparțialitate a procedurii.

Totodată, hotărârea evidențiază importanța rolului exercitat în practică de expertul extern cooptat, relevanța conduitei procesuale a autorității contractante și necesitatea analizării integrale a contextului factual în care se desfășoară procedura de atribuire.

În plan practic, soluția pronunțată a condus la excluderea atât a expertului extern cooptat, cât și a ofertantului implicat în contextul conflictului de interese, oferta clientului rămânând singura ofertă admisibilă în cadrul procedurii. Din această perspectivă, hotărârea reprezintă nu doar o aplicare riguroasă a principiilor privind integritatea procedurilor de atribuire, ci și un exemplu relevant privind rolul investigației juridice și al administrării strategice a probatoriului în litigii complexe de achiziții publice.

Pentru consultarea considerentelor relevante ale instanței, hotărârea poate fi accesată aici

https://www.rejust.ro/juris/9dg967437